Prima mea tura cu ghid, socul vietii mele
August 2000
Am sosit in Elvetia cu un palmares montan de invidiat:
- free solo Busteni – Urlatoarea
- singur fara serpasi si fara oxigen Zanoaga – Scropoasa
- premiera de iarna gara Busteni – hotelul Silva
Ce e aia scoala de munte? Timpenii, nu am nevoie.
Ce e aia ghid montan? Un lenes care nu vrea sa mearga la munca. Ghidul e doar pentru prostanaci care nu pot gasi poteca singuri.
Septembrie 2000
M-am inscris in Clubul Alpin Elvetian si am plecat in prima mea tura pe ghetari: Bächistock, 2914 m. In rucsac luasesem cutia de carton cu coltarii mei noi! Acolo am descoperit ca Alpii nu seamana cu Bucegii. Foarte inalti si foarte abrupti mi se pareau atunci. Totul era nou pentru mine: planificarea turei, vedeam si eu coarda, carabiniere…pareau foarte organizati si se miscau foarte repede. Am fost epuizat si extrem de iritat ca nu pricepeam ce e cu atitea noduri, de ce ne-am legat in coarda si de ce pe la ora 14 eram deja inapoi in cabana. Pentru ce am plecat din cabana deja la 5 daca se intuneca de abia pe la 21? Dintr-o data am devenit extrem de curios si mi-am dat seama ca in grupa era un singur prostanac.
Incepind cu 2001 am tot mers la cursuri de gheata si stinca tinute de Clubul Alpin Elvetian, nici nu mai stiu cite si unde. Prin 2008-2012 devenisem foarte cunoscut in sectiunea mea CAS: ala cam diliman care vara merge in toate turele, se inscrie deja din iarna de frica sa nu ramina fara loc.
In sufragerie si in gradina permanent corzi, scule, simulari…teancuri de manuale de alpinism…altceva nu stiam. La cursuri oboseam profii cu tone de intrebari.
Am inceput sa merg singur sau cu prieteni in ture mai tehnice, adica fara Clubul Alpin Elvetian. Stapineam tehnica, exersam mereu, ma documentam in continuare, pe munte in fiecare sfirsit de saptamina, am stat intr-o gramada de cabane…In capul meu de atunci aveam aproape nivelul unui ghid in ce priveste tehnica pe ghetari.
Intre 2015-2018 am cam redus turele.
Vara 2020
Dialog cu Heidi, o colega de birou care merge numai cu ghid si e opusul meu, nu o intereseaza tehnica ci numai varful:
– Nu mergi cu mine intr-o tura? Am probleme cu banii si am imparti costurile pentru ghid.
– Stii ca eu nu am mers si nu merg cu ghid niciodata. Daca nu e varf de nasul meu atunci nu ma duc, nu ma apuc sa platesc ghid. Nu ma intereseaza asa ceva.
– Hai totusi…Ai fost pe Weissmies (4013m) si Lagginhorn (4010m)?
– Weissmies? Hai las-o balta…E sub demnitatea mea sa platesc ghid tocmai pentru astea 2 unde se duc anual cu sutele fara ghid.
– Dar nu ruta normala, Markus se gindeste sa traversam Weissmies.
– OK…bine, merg…
Am zis sa-i fac pe plac, nu-mi convenea sa platesc ghid mai ales pentru asa varfuri.
Markus e un ghid, vecin cu ea, ghid de vreo 20 de ani care traieste numai din ghidaj. Pina la Paul ea mersese numai cu Noppa, un elvetian foarte cunoscut care a murit la el acasa pe Piz Bernina dupa ce urcase toti 8-miarii dar nu si Everest. A alunecat si s-a lovit la ceafa. A fost tragedie nationala. A devenit ghid la 21 de ani.
Socul din prima mea tura cu ghid
Pe Weissmies am prins furtuna, nu am vazut mai nimic. Pe Lagginhorn vremea a fost OK.
Am fost SOCAT de Markus: cum ne miscam, cum ne asigura, ce viteza avea la lucrul cu coarda, ce siguranta, ce explicatii…Am alunecat, puteam sa o iau la vale bine de tot dar imediat m-a oprit, eram in coarda scurta. Faza numarul 1 a fost cind mergea mai pe sus fata de noi – adica noi eram „sub” el pe linia de cadere – si de acolo ne asigura. Nici nu stiam tehnica asta.
Nu imi venea sa cred cit de slab sint fata de el.
Cunostinte la nivel de ghizi putem capata dar este imposibil sa capatam si experienta/rutina lor!
Afirmatia lui Markus care m-a lasat panou: nu e vorba de tehnica/noduri/ cunostinte daca vrei sa te faci ghid! Ca ghid trebuie mai intii de toate sa ai grija permanent de 2 lucruri:
1) Unde calca clientul, nu unde calci tu
2) Respiratia clientului, nu respiratia ta
Citi dintre noi – majoritatea oameni de birou – avem nivelul asta?
Am mai fost cu Paul si Daniela intr-o tura de catarare, pe alocuri 5c. Noi cu papuci de catarare de abia faceam fata iar el cu bocanci! Coarda 60 metri, Paul urca pina se intindea, facea regrupare, eu la capatul celalalt, Daniela la citiva metri in fata mea cu macaz, urcam simultan…La o regrupare minuscula a facut ea un scurt rapel, apoi eu rapel iar el a coborit la liber acea portiune dupa noi la doar citeva minute. Eu cit pe ce sa fac infarct vazindu-l. Pai daca eram singur cred ca ramineam in regruparea aia 1 ora gindindu-ma care/cum sa plece. Deh, de unde rutina lui…
In alta tura noi de abia ne descurcam si a zis ca un ghid aspirant merge pe acolo cu ochii inchisi.
Anul trecut am fost la cursul de mers in coarda scurta, considerat curs pentru avansati. A fost cel mai tare curs al meu. Ne-a predat Christian, tot vreo 25 de ani experienta! Nu am cuvinte, jos palaria.
Voi apela la ghizi in continuare dar doar pentru ture banale tocmai ca sa am timp sa fur meserie de la ei, nu ca sa ajung pe varf.
#munte #drumetie #switzerland